După Marcu 6:1-56

6  Și Isus a plecat de acolo și s-a dus în regiunea sa natală,+ iar discipolii săi l-au urmat. 2  În sabat, el a început să predea în sinagogă. Mulți dintre cei ce îl ascultau erau uluiți și ziceau: „De unde a învățat acest om lucrurile acestea?+ Cine este el de i-a fost dată o asemenea înțelepciune? Și de ce sunt făcute prin mâinile lui astfel de lucrări de putere?+ 3  Nu este el tâmplarul,+ fiul Mariei+ și fratele lui Iacov,+ al lui Iosif, al lui Iuda și al lui Simon?+ Iar surorile lui nu locuiesc aici, printre noi?”. Și se poticneau din cauza lui*. 4  Dar Isus le-a zis: „Profetul este onorat oriunde, dar nu și în regiunea sa natală, printre rudele lui și în casa lui”.+ 5  Și n-a putut să facă multe lucrări de putere acolo, ci doar a vindecat câțiva bolnavi punându-și mâinile peste ei. 6  El era uimit de lipsa lor de credință. Și a plecat într-un tur în satele dimprejur ca să predea.+ 7  Atunci i-a chemat pe Cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi,+ dându-le autoritate peste spiritele necurate.+ 8  De asemenea, le-a dat instrucțiuni să nu-și ia nimic pentru călătorie, decât un toiag – nici pâine, nici traistă pentru mâncare, nici bani* în centurile lor – ,+ 9  să se încalțe cu sandalele și să nu-și ia o haină de schimb*. 10  Și le-a mai zis: „În orice casă intrați, să rămâneți acolo până la plecarea voastră din locul acela.+ 11  Dacă într-un loc oamenii nu vă vor primi și nu vă vor asculta, să vă scuturați țărâna de pe picioare când veți ieși de acolo, ca mărturie pentru ei”.+ 12  Apoi ei au plecat să predice, spunându-le oamenilor să se căiască.+ 13  Și scoteau mulți demoni,+ îi ungeau cu ulei pe mulți bolnavi și îi vindecau. 14  Regele Irod+ a auzit lucrul acesta, căci numele lui Isus ajunsese bine cunoscut, iar oamenii ziceau: „Ioan Botezătorul a fost sculat din morți și de aceea poate el să facă lucrări de putere*”.+ 15  Alții ziceau: „Este Ilie”. Iar alții ziceau: „Este un profet ca profeții din vechime”.+ 16  Dar, când a auzit aceasta, Irod a spus: „Ioan, căruia i-am tăiat capul, a fost sculat din morți”. 17  Fiindcă însuși Irod trimisese să-l aresteze pe Ioan și să-l pună în lanțuri în închisoare din cauza Irodiadei, soția lui Filip, fratele său, pentru că Irod se căsătorise cu ea,+ 18  iar Ioan îi zisese de repetate ori: „Nu-ți este permis s-o ai pe soția fratelui tău”.+ 19  De aceea, Irodiada îl ura pe Ioan și voia să-l omoare. Însă nu putea, 20  fiindcă Irod se temea de Ioan, știind că era un om drept și sfânt,+ și îl ocrotea. Ori de câte ori îl asculta vorbind, el rămânea pe gânduri, neștiind ce să facă; totuși, continua să-l asculte cu plăcere. 21  Dar a venit o zi potrivită, când Irod, de ziua lui de naștere,+ a dat un ospăț pentru demnitarii săi, pentru comandanți și pentru bărbații de seamă din Galileea.+ 22  Fiica Irodiadei a intrat și a dansat, iar Irod și cei ce erau la masă cu el* au fost încântați. Regele i-a zis fetei: „Cere-mi orice vrei și-ți voi da”. 23  El chiar i-a jurat: „Orice-mi vei cere îți voi da, până la jumătate din regatul meu”. 24  Astfel, fata a ieșit și a întrebat-o pe mama ei: „Ce să cer?”, iar ea a zis: „Capul lui Ioan Botezătorul”. 25  Fata s-a întors imediat la rege și i-a făcut această cerere: „Vreau să-mi dai chiar acum pe o tavă capul lui Ioan Botezătorul”.+ 26  Deși lucrul acesta l-a mâhnit profund, regele n-a vrut să-i refuze cererea, din cauza jurămintelor făcute înaintea invitaților lui*. 27  Și regele a trimis imediat un bărbat din garda personală, dându-i porunca de a aduce capul lui Ioan. El s-a dus și i-a tăiat capul în închisoare, 28  apoi a adus capul pe o tavă. I l-a dat fetei, iar fata i l-a dat mamei ei. 29  Când au auzit lucrul acesta, discipolii lui Ioan au venit, i-au luat corpul și l-au pus într-un mormânt. 30  Apostolii s-au adunat în jurul lui Isus și i-au povestit tot ce făcuseră și predaseră.+ 31  Și el le-a zis: „Veniți cu mine deoparte, într-un loc retras, și odihniți-vă puțin”.+ Căci mulți veneau și plecau, iar ei n-aveau timp nici măcar să mănânce.+ 32  Atunci au plecat cu barca spre un loc retras ca să fie singuri.+ 33  Dar unii i-au văzut plecând și mulți au aflat despre lucrul acesta. Atunci oameni din toate orașele au venit alergând și au ajuns acolo înaintea lor. 34  Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulțime și i s-a făcut milă de ei,+ căci erau ca niște oi fără păstor.+ Și a început să-i învețe multe lucruri.+ 35  Întrucât era deja târziu, discipolii săi au venit la el și au zis: „Locul acesta este retras și s-a făcut deja târziu.+ 36  Dă-le drumul ca să se ducă în cătunele* și în satele dimprejur și să-și cumpere mâncare”.+ 37  El le-a răspuns: „Dați-le voi ceva să mănânce”. Ei l-au întrebat: „Să ne ducem să cumpărăm pâine de 200 de dinari și să le dăm oamenilor să mănânce?”.+ 38  El le-a zis: „Câte pâini aveți? Duceți-vă și vedeți!”. După ce s-au dus și au văzut, au spus: „Cinci. Și doi pești”.+ 39  Atunci el le-a poruncit tuturor să se întindă în grupuri pe iarba verde.+ 40  Și ei s-au întins în grupuri de câte 100 și de câte 50. 41  El a luat cele cinci pâini și cei doi pești, și-a ridicat privirea spre cer și a spus o rugăciune*.+ Apoi a frânt pâinile și a început să le dea discipolilor ca să le pună înaintea oamenilor. De asemenea, a împărțit cei doi pești pentru toți. 42  Astfel, toți au mâncat pe săturate; 43  și au fost strânse 12 coșuri pline cu bucăți de pâine, fără a pune la socoteală peștele.+ 44  Cei ce au mâncat pâinile au fost 5 000 de bărbați. 45  Și, imediat după aceea, el le-a spus discipolilor să urce în barcă și să meargă înainte pe malul opus, spre Betsaida, în timp ce el avea să dea drumul mulțimii.+ 46  Dar, după ce și-a luat rămas-bun de la ei, s-a dus pe un munte să se roage.+ 47  Când s-a lăsat seara, barca era în mijlocul mării, iar el era singur pe uscat.+ 48  Pe la a patra strajă a nopții, văzând că se chinuiau să vâslească fiindcă vântul le era potrivnic, a venit spre ei umblând pe mare, dar părea că vrea să treacă pe lângă ei. 49  Când l-au văzut umblând pe mare, și-au zis: „Este o nălucă*!”.+ Și au început să țipe. 50  Căci toți l-au văzut și s-au tulburat. Dar imediat el le-a zis: „Curaj! Eu sunt! Nu vă temeți!”.+ 51  Apoi a urcat cu ei în barcă, iar vântul s-a potolit.+ Ei au fost peste măsură de uluiți, 52  pentru că nu înțeleseseră semnificația întâmplării cu pâinile, iar inima lor încă nu putea să înțeleagă. 53  Trecând pe celălalt mal, au ajuns la Ghenezaret, unde au ancorat.+ 54  Dar, imediat ce au coborât din barcă, oamenii l-au recunoscut. 55  Și au alergat prin toată regiunea aceea și au început să-i ducă pe bolnavi cu tărgile acolo unde auzeau că era el. 56  Și oriunde intra, în sate, în orașe sau în cătune*, îi puneau pe bolnavi în piețe și îl implorau să-i lase să-i atingă măcar franjurii veșmântului.+ Toți cei care îi atingeau se vindecau*.

Note de subsol

^ Sau „refuzau să creadă în el”.
^ Lit. „aramă”.
^ Lit. „două cămăși”.
^ Sau „miracole”.
^ Sau „oaspeții săi la masă”, „cei întinși la masă cu el”.
^ Sau „celor întinși la masă cu el”.
^ Sau „fermele”.
^ Sau „a rostit o binecuvântare”.
^ Sau „o iluzie”, adică o iluzie optică.
^ Sau „ferme”.
^ Sau „erau salvați”.

Note de studiu

regiunea sa natală: Vezi nota de studiu de la Mt 13:54.

tâmplarul: Isus a fost cunoscut atât ca „tâmplarul”, cât și ca „fiul tâmplarului”. Aceasta ne ajută să ne facem o idee despre viața lui din perioada cuprinsă între vizita sa la templu, când avea 12 ani, și începutul serviciului său sacru. (Vezi nota de studiu de la Mt 13:55.) Relatările din Matei și Marcu se completează reciproc.

fiul Mariei: Este singura ocazie în care Isus e prezentat astfel. Întrucât Iosif nu este menționat, se pare că el deja murise. Această ipoteză este confirmată și de faptul că Isus i-a cerut lui Ioan să aibă grijă de mama lui, Maria, după moartea sa. (Ioa 19:26, 27)

fratele: În Biblie, termenul grecesc adelphós poate face referire la o relație de natură spirituală, dar aici este folosit cu referire la frații vitregi ai lui Isus, adică la fiii mai mici ai lui Iosif și ai Mariei. Unii consideră că Maria a rămas fecioară după nașterea lui Isus și pretind că termenul adelphós se referă aici la veri. Totuși, în Scripturile grecești creștine este folosit un termen diferit pentru „văr”, și anume anepsiós. (Col 4:10) Există mai multe exemple care arată că, în Scripturile grecești, relațiile de familie sunt indicate cu precizie. De exemplu, se vorbește despre „fiul surorii lui Pavel”. (Fa 23:16) De asemenea, în Lu 21:16, unde apare termenul adelphós („frați”), apare și termenul syggenḗs (care înseamnă „rude”, inclusiv veri).

Iacov: Vezi nota de studiu de la Mt 13:55.

Iuda: Vezi nota de studiu de la Mt 13:55.

n-a putut să facă multe lucrări de putere acolo: Isus n-a putut să facă multe miracole în Nazaret, dar nu pentru că nu avea putere, ci pentru că situația nu le justifica. Nazarinenilor le lipsea credința, motiv pentru care Isus nu a înfăptuit multe lucrări de putere acolo. (Mt 13:58) Puterea divină nu trebuia irosită cu niște oameni sceptici și nereceptivi. (Compară cu Mt 10:14; Lu 16:29-31.)

uimit de lipsa lor de credință: Marcu este singurul evanghelist care arată ce a simțit Isus când a văzut cum a fost primit de oamenii din „regiunea sa natală”. (Mt 13:57, 58; vezi și „Introducere la cartea Marcu”) Verbul grecesc redat prin „uimit” este folosit deseori pentru a descrie reacția oamenilor la miracolele și învățăturile lui Isus (Mr 5:20; 15:5), dar în două ocazii este folosit pentru a descrie reacția lui Isus: o ocazie când Isus a fost uimit că un centurion a dovedit o credință foarte mare (Mt 8:10; Lu 7:9) și altă ocazie, cea prezentată aici, când el a constatat cu uimire și, totodată, cu tristețe că nazarinenii erau lipsiți de credință.

a plecat într-un tur în satele dimprejur: Acest moment marchează începutul celui de-al treilea tur de predicare al lui Isus în Galileea. (Mt 9:35; Lu 9:1) Expresia „într-un tur” poate însemna că el a parcurs temeinic regiunea și că, așa cum susțin unii, s-a întors în locul de unde plecase. Isus a făcut acest tur ca să predea, predarea fiind un aspect important al serviciului său. (Vezi nota de studiu de la Mt 4:23.)

să rămâneți acolo până la plecarea voastră din locul acela: Isus le-a spus apostolilor că, atunci când ajungeau într-un oraș, ei trebuiau să rămână la cel care îi primise cu ospitalitate. Mai târziu, el le-a dat aceleași instrucțiuni celor 70 de discipoli, spunându-le ‘să nu se mute dintr-o casă în alta’. (Lu 10:1-7) Ei nu trebuiau să caute alt loc, în care să li se ofere mai mult confort sau mai multe bunuri materiale. Astfel, dovedeau că aceste lucruri erau mai puțin importante decât misiunea lor de a predica.

să vă scuturați țărâna de pe picioare: Un astfel de gest le era, probabil, familiar discipolilor. Evreii pioși care călătoreau în regiuni locuite de neevrei aveau obiceiul ca, înainte de a intra pe teritoriul evreiesc, să-și scuture sandalele de praf, deoarece considerau acel praf necurat. Însă, evident, Isus avea altceva în vedere când le-a dat aceste instrucțiuni discipolilor săi. Prin acest gest, discipolii arătau că își declinau orice responsabilitate cu privire la consecințele pe care cei nereceptivi aveau să le suporte din partea lui Dumnezeu. O expresie asemănătoare apare în Mt 10:14 și în Lu 9:5. Marcu și Luca adaugă expresiile ca mărturie pentru ei și „ca mărturie împotriva lor”. Pavel și Barnaba au aplicat îndrumarea lui Isus în Antiohia din Pisidia. (Fa 13:51) În Corint, Pavel a făcut un gest asemănător scuturându-și veșmintele și și-a explicat gestul spunând: „Sângele vostru să fie asupra capetelor voastre! Eu sunt curat”. (Fa 18:6)

îi ungeau cu ulei pe mulți bolnavi: Acest gest avea valoare simbolică. E adevărat, se considera că uleiul avea proprietăți curative (compară cu Lu 10:34), însă bolnavii se vindecau nu datorită uleiului, ci datorită acțiunii miraculoase a spiritului sfânt al lui Dumnezeu. (Lu 9:1, 6)

Regele Irod: Adică Irod Antipa, fiul lui Irod cel Mare. (Vezi Glosarul, „Irod”.) Matei și Luca folosesc titlul oficial roman al lui Antipa de „tetrarh”, sau „conducător”. (Vezi notele de studiu de la Mt 14:1; Lu 3:1.) Tetrarhia lui cuprindea Galileea și Pereea. Totuși, lui Irod Antipa i se spunea de obicei „rege”. Acest titlu este folosit o dată de Matei (Mt 14:9) și este singurul folosit de Marcu cu privire la Irod Antipa (Mr 6:22, 25, 26, 27).

oamenii ziceau: Lit. „ei ziceau”. În unele manuscrise apare redarea „el zicea”, cu referire la Irod.

Botezătorul: Vezi nota de studiu de la Mr 1:4.

să-l aresteze pe Ioan și să-l pună în lanțuri în închisoare: Vezi nota de studiu de la Mt 14:3.

Irodiadei, soția lui Filip, fratele său: Vezi nota de studiu de la Mt 14:3.

știind că era un om drept și sfânt: Recunoscând că Ioan era drept și sfânt, Irod Antipa îl asculta și îl proteja. Dar, chiar dacă se temea de Ioan, se temea și să nu piardă respectul oaspeților; totodată, îi lipsea credința. De aceea, s-a lăsat manipulat și l-a omorât pe Ioan. Istoricul evreu Josephus l-a numit pe Ioan Botezătorul „un om bun”.

ziua lui de naștere: Din câte se pare, acest eveniment s-a sărbătorit la reședința lui Irod Antipa din Tiberiada, un oraș situat pe țărmul vestic al Mării Galileei. Unul dintre motivele care au dus la această concluzie este acela că, așa cum afirmă Marcu, la ospăț erau prezenți bărbații de seamă din Galileea. (Vezi notele de studiu de la Mt 14:3, 6.) Biblia menționează doar două aniversări ale unor zile de naștere: cea despre care se vorbește aici, când Ioan a fost decapitat, și cea a unui faraon, când a fost omorât marele brutar al suveranului egiptean. (Ge 40:18-22) Aceste două evenimente au ceva în comun: în fiecare caz a avut loc un mare ospăț și s-au acordat favoruri; în plus, în ambele ocazii a fost omorât un om.

comandanți: Termenul grecesc khilíarkhos (chiliarh) înseamnă literalmente „comandant peste 1 000 (de soldați)”. El se referă la un comandant militar roman numit tribun. În fiecare legiune romană existau șase tribuni. Totuși, legiunea nu era împărțită între cei șase comandanți, mai degrabă fiecare dintre ei comanda întreaga legiune două luni pe an (a șasea parte din an). Acești comandanți dețineau o mare autoritate; de exemplu, puteau să numească centurioni și să le dea misiuni. Termenul grecesc ar putea face referire și la ofițeri de rang înalt în general. În prezența unor astfel de oaspeți distinși, Irod s-a simțit obligat să-și respecte jurământul și, drept urmare, a ordonat decapitarea lui Ioan Botezătorul.

Fiica Irodiadei: Numele ei, Salome, nu este menționat în Scripturi, însă apare în scrierile lui Josephus. Ea a fost singurul copil al Irodiadei, care a rezultat din căsătoria cu Irod Filip, fratele vitreg al lui Irod Antipa. În timp ce era căsătorită cu Irod Filip, Irodiada a avut o relație adulteră cu Irod Antipa, cu care, ulterior, s-a și căsătorit.

Botezătorul: Vezi nota de studiu de la Mr 1:4.

jurămintelor: Folosirea pluralului ar putea sugera că Irod și-a întărit prin jurăminte repetate promisiunea făcută fiicei Irodiadei. (Mr 6:23; vezi nota de studiu de la Mt 14:9)

un bărbat din garda personală: Termenul grecesc folosit aici este spekoulátōr, cuvânt împrumutat din latină (speculator), care poate desemna un bărbat din garda personală, un curier sau, uneori, un călău. În Scripturile grecești creștine, mai ales în evanghelia lui Marcu și a lui Matei, apar echivalenți grecești pentru aproximativ 30 de termeni latinești din domeniul militar, juridic, monetar și casnic. Marcu folosește astfel de cuvinte mai mult decât oricare alt scriitor biblic, ceea ce susține ideea că el și-a scris evanghelia în Roma și că i-a avut în vedere pe neevrei, în special pe romani. (Vezi nota de studiu de la Ioa 19:20.)

mormânt: Sau „mormânt de amintire”. (Vezi Glosarul, „Mormânt de amintire”.)

i s-a făcut milă: Sau „a simțit compasiune”. (Vezi nota de studiu de la Mt 9:36.)

Dați-le voi ceva să mănânce: Acesta este singurul miracol al lui Isus consemnat în toate cele patru evanghelii. (Mt 14:15-21; Mr 6:35-44; Lu 9:10-17; Ioa 6:1-13)

dinari: Vezi Glosarul, „Dinar”, și Ap. B14.

a frânt pâinile: De obicei, pâinile erau plate și crocante și, prin urmare, era ceva obișnuit ca pâinea să fie frântă, adică ruptă, înainte de a fi consumată. (Mt 14:19; 15:36; 26:26; Mr 8:6; Lu 9:16)

coșuri: Este posibil ca acestea să fi fost coșuri mici de răchită, care aveau un mâner făcut din funie pentru a fi mânuite ușor de cei care călătoreau. Se crede că aveau o capacitate de aproximativ 7,5 l. (Vezi notele de studiu de la Mr 8:19, 20.)

5 000 de bărbați: Acesta este singurul miracol al lui Isus consemnat în toate cele patru evanghelii (Mt 14:15-21; Mr 6:35-44; Lu 9:10-17; Ioa 6:1-13), dar numai Matei menționează femeile și copiii. Este posibil ca Isus să fi hrănit în mod miraculos peste 15 000 de persoane.

a patra strajă: Vezi nota de studiu de la Mt 14:25.

părea că vrea: Sau „era gata”. Din câte se pare, discipolii au avut impresia că Isus avea să treacă pe lângă ei.

nu înțeleseseră semnificația întâmplării cu pâinile: Cu numai câteva ore în urmă, discipolii văzuseră cum Isus înmulțise în mod miraculos pâinile. Miracolul arăta clar cât de multă putere primise Isus prin spiritul sfânt. Dar, întrucât nu au înțeles cu adevărat sensul acelui miracol, discipolii au fost foarte uimiți când Isus a umblat pe mare și a potolit furtuna. La început, când l-au văzut pe Isus umblând pe mare, ei s-au gândit că era „o nălucă”, adică ceva ireal, o iluzie. (Mr 6:49)

Multimedia

Toiag și traistă pentru mâncare
Toiag și traistă pentru mâncare

Evreii din trecut obișnuiau să ia cu ei toiege, pe care le foloseau în diferite scopuri, cum ar fi pentru a se sprijini (Ex 12:11; Za 8:4; Ev 11:21), pentru a se apăra (2Sa 23:21), pentru a treiera (Is 28:27) și pentru a culege măslinele (De 24:20; Is 24:13). Traista pentru mâncare era făcută de obicei din piele și era purtată peste umăr. O astfel de traistă era folosită de călători, de păstori, de agricultori și de alții, care duceau în ea nu numai mâncare, ci și îmbrăcăminte și alte lucruri necesare. Când i-a trimis pe apostoli într-un tur de predicare, Isus le-a dat instrucțiuni, printre altele, cu privire la toiege și la traiste pentru mâncare. Apostolii trebuiau să ia cu ei doar ceea ce aveau deja, fără să fie distrași de procurarea unor lucruri suplimentare, deoarece Iehova avea să le poarte de grijă. (Pentru o analiză detaliată a instrucțiunilor date de Isus, vezi notele de studiu de la Lu 9:3 și 10:4.)

Coșuri
Coșuri

În Biblie sunt folosiți termeni diferiți pentru a descrie diverse tipuri de coșuri. De exemplu, după ce Isus a hrănit în mod miraculos aproximativ 5 000 de bărbați, bucățile rămase au fost adunate în 12 coșuri; termenul grecesc folosit aici desemnează, din câte se pare, niște coșuri de nuiele relativ mici, care puteau fi duse în mână. Totuși, când se vorbește despre cele șapte coșuri în care s-au strâns bucățile rămase după ce Isus a hrănit aproximativ 4 000 de bărbați, este folosit alt termen grecesc. (Mr 8:8, 9) Acesta desemnează un coș mare, sau un coș pentru provizii. Același termen grecesc este folosit cu referire la coșul în care Pavel a fost lăsat jos printr-o deschizătură din zidul Damascului. (Fa 9:25)

Piață
Piață

Unele piețe, precum cea din imagine, erau amplasate de-a lungul drumului. Deseori, vânzătorii scoteau atât de multă marfă în stradă, încât blocau traficul. Pe lângă alimente proaspete, din piață se puteau cumpăra articole de uz casnic, vase de lut și articole scumpe de sticlă. Întrucât la vremea aceea nu existau răcitoare, oamenii trebuiau să meargă la piață în fiecare zi pentru a cumpăra alimentele necesare. Acolo, cei ce mergeau la cumpărături puteau afla diverse știri de la negustori sau de la cei aflați în trecere prin localitate, copiii se puteau juca în voie, iar cei care nu aveau unde să muncească așteptau să primească ceva de lucru. În piață, Isus a vindecat bolnavi, iar Pavel a predicat. (Fa 17:17) În schimb, scribii și fariseii, care erau plini de mândrie, mergeau în aceste locuri publice ca să fie remarcați și salutați de oameni.

BIBLIA – TRADUCEREA LUMII NOI (EDIȚIA DE STUDIU)
Marcu 6
Română
Citiți Biblia online
https://cms-imgp.jw-cdn.org/img/p/1001070103/univ/art/1001070103_univ_sqr_xl.jpg
nwtsty