DINTRE toate vieţuitoarele cunoscute, molia stupilor poate percepe sunete cu frecvenţe foarte înalte. Totuşi, urechile ei, fiecare de mărimea unei gămălii, au o structură foarte simplă.

Gândiţi-vă: Ani la rând, auzul moliei stupilor a constituit obiectul multor cercetări. Recent, oamenii de ştiinţă de la Universitatea Strathclyde (Scoţia) au testat auzul insectei, expunând-o unui spectru larg de sunete. Cercetătorii au măsurat vibraţiile timpanelor şi au înregistrat activitatea nervilor ei auditivi. Timpanele ei vibrau chiar şi la sunete cu o frecvenţă de 300 de kiloherzi (kHz). Comparativ, liliecii percep prin ecolocaţie sunete care ating frecvenţe de maximum 212 kHz, delfinii aud sunete cu o frecvenţă de până la 160 kHz, iar oamenii nu percep sunete cu frecvenţe mai mari de 20 kHz.

Cercetătorii intenţionează să folosească informaţiile despre auzul extrem de fin al moliei stupilor ca bază pentru inovaţii tehnologice. În ce scop? „Pentru a realiza microfoane mai performante şi mai mici”, spune dr. James Windmill de la Universitatea Strathclyde. „Acestea ar putea fi folosite pentru o gamă largă de dispozitive, precum telefoanele mobile şi aparatele auditive.”

Ce credeţi? Au apărut molia stupilor şi auzul ei remarcabil prin evoluţie? Sau sunt opera unui Proiectant?