1, 2. Ce părere au mulți oameni despre munca lor?

DESEORI, importanța unui om este stabilită în funcție de munca pe care o face. În opinia multora, locul de muncă sau poziția determină valoarea unei persoane. În unele culturi se obișnuiește ca, atunci când faci cunoștință cu o persoană, să o întrebi, printre altele, cu ce se ocupă.

² Uneori, Biblia menționează odată cu numele personajelor și ocupația acestora. De exemplu, ea vorbește despre „Matei, încasatorul de impozite”, despre „Simon, un tăbăcar” și despre „Luca, doctorul iubit”. (Mat. 10:3; Fap. 10:6; Col. 4:14) În cazul altor personaje, Biblia precizează și privilegiile, sau însărcinările, lor. Astfel, citim despre regele David, despre profetul Ilie și despre apostolul Pavel. Acești bărbați au prețuit însărcinările încredințate de Dumnezeu. Dacă avem privilegii în organizația lui Iehova, și noi ar trebui să le prețuim.

3. De ce este necesar ca frații în vârstă să-i instruiască pe frații mai tineri? (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

³ Mulți dintre noi prețuim nespus de mult privilegiile teocratice care ne-au fost încredințate și dorim să ne bucurăm  de ele mult timp de acum înainte. Dar, din nefericire, de la Adam încoace, fiecare generație îmbătrânește și este înlocuită de alta. (Ecl. 1:4) În ultimii ani, pentru slujitorii lui Iehova, această realitate a adus cu sine anumite provocări. Lucrarea efectuată de poporul lui Iehova este din ce în ce mai vastă și mai complexă. Noile proiecte presupun adoptarea unor noi metode de lucru și, implicit, folosirea tehnologiei moderne, care progresează cu rapiditate. Pentru unele persoane în vârstă este greu să țină pasul cu aceste schimbări rapide. (Luca 5:39) În plus, trebuie să admitem că frații mai tineri pot avea mai multă forță și energie decât cei în vârstă. (Prov. 20:29) Așadar, este atât practic, cât și iubitor ca frații în vârstă să-i pregătească pe frații mai tineri pentru a prelua responsabilități mai mari. (Citește Psalmul 71:18.)

4. De ce ezită unii frați să le încredințeze altora responsabilități? (Vezi chenarul „ De ce ezită unii frați să încredințeze responsabilități”.)

⁴ Frații aflați în poziții de răspundere ar putea ezita să le încredințeze responsabilități fraților mai tineri. Unii se tem că vor pierde un privilegiu la care țin foarte mult. Alții sunt convinși că, dacă nu se ocupă ei de o anumită însărcinare, frații mai tineri nu se vor descurca la fel de bine. Iar alții consideră că nu au timp să instruiască pe altcineva. Totodată, frații mai tineri trebuie să aibă grijă să nu devină nerăbdători dacă nu primesc mai multe responsabilități.

5. Ce vom analiza în acest articol?

⁵ Să analizăm această problemă atât din perspectiva fraților în vârstă, cât și din perspectiva fraților mai tineri. În primul rând, vom vedea cum pot frații în vârstă să-i ajute pe frații mai tineri să preia mai multe responsabilități și de ce este important lucrul acesta. (2 Tim. 2:2) În al doilea rând, vom înțelege de ce este important ca frații mai tineri să aibă o atitudine potrivită când colaborează cu frații cu mai multă experiență și când învață de la ei. Pentru început vom vedea cum și-a pregătit regele David fiul pentru a îndeplini o responsabilitate importantă.

6. Ce a vrut să facă regele David, dar ce i-a spus Iehova?

⁶ După ce a fost fugar câțiva ani, David a devenit rege și a locuit într-o casă somptuoasă. Îngrijorat că nu exista un templu dedicat lui Iehova, el i-a spus profetului Natan: „Iată că eu locuiesc într-o casă de cedru, dar arca legământului lui Iehova este sub pânze de cort”. Natan i-a zis lui David: „Fă tot ce este în inima ta, căci adevăratul Dumnezeu este cu tine”. Totuși, Iehova a dat altă îndrumare. El i-a spus lui Natan să-i transmită lui David următoarele cuvinte: „Nu tu îmi vei construi o casă în care să locuiesc”. (1 Cron. 17:1-4, 8, 11, 12; 29:1)

7. Cum a reacționat David la îndrumarea lui Iehova?

⁷ David nu s-a gândit să nu mai sprijine proiectul, de vreme ce meritul pentru construirea templului nu avea să-i revină lui. Într-adevăr, construcția a ajuns să fie cunoscută drept templul lui Solomon, nu al lui David. Deși a fost, probabil, dezamăgit că nu putea să-și vadă visul împlinit, David a sprijinit din plin acest proiect. El a organizat grupurile de muncitori și a strâns fier, cupru, argint, aur și lemn de cedru. În plus, el l-a încurajat pe Solomon prin cuvintele: „Acum, fiul meu, Iehova să fie cu tine, să prosperi și să construiești casa lui Iehova, Dumnezeul tău, așa cum a spus el cu privire la tine!”. (1 Cron. 22:11, 14-16)

8. De ce ar fi putut David să considere că Solomon nu era calificat pentru construirea templului? Dar ce a făcut el?

⁸ Citește 1 Cronici 22:5. David s-ar fi putut gândi că Solomon nu era calificat să supravegheze o lucrare atât de importantă. La urma urmei, templul trebuia să fie „de o măreție fără seamăn”, iar Solomon era pe atunci „tânăr și plăpând [fără experiență]”. Totuși, David știa că Iehova avea să-l ajute pe Solomon să ducă la îndeplinire misiunea încredințată. De aceea, David a făcut tot ce a putut ca să-l ajute pe Solomon, pregătind o mare cantitate de materiale de construcții.

9. De ce frații în vârstă ar trebui să găsească bucurie în a le încredința altora responsabilități? Ilustrați.

⁹ Frații în vârstă nu ar trebui să se descurajeze când este necesar să le încredințeze responsabilitățile lor unor frați mai tineri. Dimpotrivă, instruindu-i pe frații mai tineri să preia responsabilități, ei contribuie la progresul lucrării. De asemenea, ei simt o mare satisfacție când frații mai tineri pe care i-au instruit sunt pregătiți să preia responsabilități în organizația lui Iehova. Să ne gândim, de exemplu, la un tată care îi arată copilului său cum se șofează. Când este mic, fiul se uită cum șofează tatăl său. Mai târziu, când fiul este mai mare, tatăl îi explică cum conduce mașina. Apoi, ajuns la vârsta legală pentru a conduce, fiul obține permisul, astfel că el și tatăl său încep să conducă  mașina pe rând. Pe măsură ce tatăl îmbătrânește, fiul conduce mașina de cele mai multe ori sau, poate, chiar de fiecare dată. Plin de înțelepciune, tatăl se bucură că fiul său îl duce cu mașina și nu consideră că el trebuie să fie la volan. În mod asemănător, frații în vârstă sunt mândri să vadă că frații mai tineri pe care i-au instruit sunt gata să preia responsabilități.

10. Ce atitudine a avut Moise cu privire la glorie și autoritate?

¹⁰ Un pericol la care trebuie să fim atenți este acela de a ajunge să-i invidiem pe cei ce primesc responsabilități. Demn de remarcat este modul în care a reacționat Moise când unii israeliți au început să profețească. (Citește Numerele 11:24-29.) Iosua, ajutorul lui Moise, a vrut să-i oprească, gândindu-se, probabil, că aceștia îi știrbeau autoritatea și prestigiul lui Moise. Însă Moise a spus: „Ești gelos pentru mine? De-ar fi toți din poporul lui Iehova profeți, pentru că Iehova și-ar pune spiritul peste ei!”. Moise a înțeles că Iehova intervenise în acea situație. El nu a căutat glorie pentru sine, ci și-a exprimat dorința ca toți slujitorii lui Iehova să aibă parte de daruri spirituale. La fel ca Moise, ne bucurăm când alții primesc privilegii pe care le-am fi putut primi noi?

11. Ce a spus un frate despre faptul că i-a încredințat altcuiva responsabilitatea sa?

¹¹ În prezent există mulți frați care au slujit cu sârguință zeci de ani și care i-au pregătit pe alții să preia responsabilități mai mari. De exemplu, un frate pe nume Peter a slujit peste 74 de ani în serviciul cu timp integral, dintre care 35 la o filială din Europa. Până nu de mult, el a fost supraveghetorul Departamentului pentru serviciu. Însă acum, supraveghetorul departamentului este Paul, un frate mai tânăr, care a colaborat cu Peter câțiva ani. Când a fost întrebat ce părere are despre această schimbare de repartiție, Peter a spus: „Sunt foarte bucuros că există frați care au fost instruiți să primească responsabilități mai mari și care acum se descurcă foarte bine în repartiția lor”.

12. Ce lecție ar trebui să învățăm din relatarea biblică despre Roboam?

¹² După moartea lui Solomon, a devenit rege fiul său Roboam. Pentru a ști cum să se achite de responsabilități, Roboam a cerut mai întâi sfatul bătrânilor. Dar apoi le-a respins sfatul și a ascultat de bărbații mai tineri, care crescuseră cu el și îi slujeau. Consecințele au fost dezastruoase. (2 Cron. 10:6-11, 19) Ce lecție învățăm de aici? Este înțelept să le cerem sfatul persoanelor mai în vârstă și cu mai multă experiență decât noi și să ținem cont de el. Deși frații mai tineri nu ar trebui să se simtă constrânși să facă lucrurile după vechile metode, ei nu ar trebui totuși să ignore sfaturile celor în vârstă.

13. Cum ar trebui să colaboreze frații mai tineri cu frații în vârstă?

¹³ Unii frați mai tineri primesc responsabilitatea de a supraveghea munca efectuată de frați mai în vârstă și cu mai multă experiență. Chiar dacă rolurile s-au schimbat, este bine ca, înainte de a lua decizii, frații mai tineri să se consulte cu frații mai în vârstă pentru a beneficia de pe urma înțelepciunii și a experienței lor. Paul, menționat mai înainte, care a preluat de la Peter responsabilitatea de supraveghetor al unui departament din Betel, a spus: „I-am cerut mereu sfaturi lui Peter și i-am îndemnat și pe alții din departament să facă la fel”.

14. Ce învățăm din modul în care au colaborat Pavel și Timotei?

¹⁴ Timotei era un tânăr care a colaborat mulți ani cu apostolul Pavel. (Citește Filipeni 2:20-22.) Pavel le-a scris corintenilor:  „Iată de ce vi-l trimit pe Timotei, fiindcă el este copilul meu iubit și fidel în Domnul. El vă va aminti principiile pe care le urmez în serviciul lui Cristos Isus, așa cum le predau pretutindeni, în fiecare congregație”. (1 Cor. 4:17) Aceste câteva cuvinte scot în evidență colaborarea strânsă dintre Pavel și Timotei. Pavel și-a făcut timp să-l învețe pe Timotei ‘principiile pe care le urma în serviciul lui Cristos Isus’. Iar Timotei s-a străduit să învețe cât mai bine și a câștigat afecțiunea lui Pavel. Astfel, Pavel a fost sigur că Timotei se putea îngriji de necesitățile spirituale ale fraților și surorilor din Corint. Bătrânii pot urma exemplul excelent al lui Pavel în timp ce îi instruiesc pe alți frați pentru a fi în fruntea congregației!

15. Cum ne ajută sfatul dat de Pavel creștinilor din Roma când suntem afectați de schimbări?

¹⁵ Trăim timpuri emoționante. Partea pământească a organizației lui Iehova progresează în multe privințe, iar lucrul acesta presupune schimbări. Dacă unele dintre aceste schimbări ne afectează personal, să fim umili și să ne concentrăm asupra intereselor Regatului, nu asupra intereselor personale. Astfel vom promova unitatea. Pavel le-a scris creștinilor din Roma: „Îi spun fiecăruia dintre voi să nu gândească despre sine mai mult decât trebuie, ci să gândească în așa fel încât să aibă o minte sănătoasă, fiecare după măsura credinței pe care i-a dat-o Dumnezeu. Fiindcă, așa cum într-un corp sunt multe mădulare, dar nu toate mădularele au același rol, tot așa și noi, deși suntem mulți, uniți cu Cristos, suntem un singur corp”. (Rom. 12:3-5)

16. Ce ar putea face frații în vârstă, frații mai tineri și soțiile lor pentru a păstra pacea și unitatea în organizația lui Iehova?

¹⁶ Așadar, indiferent care este situația noastră, să susținem cu toții interesele Regatului lui Iehova. Dragi frați în vârstă, pregătiți-i pe frații mai tineri să preia responsabilitățile voastre! Dragi frați mai tineri, fiți gata să preluați responsabilități mai mari, fiți modești și păstrați o atitudine plină de respect față de frații mai în vârstă! Iar voi, dragi soții, imitați-o pe Priscila, soția lui Aquila, care a fost alături de soțul ei și l-a susținut cu fidelitate când situația lor s-a schimbat! (Fap. 18:2)

17. Cu privire la ce și-a exprimat Isus încrederea în discipolii săi și pentru ce lucrare i-a instruit?

¹⁷ Isus este cel mai bun exemplu în ce privește faptul de a-i instrui pe alții pentru a primi mai multe responsabilități. El a știut că serviciul său pământesc urma să se încheie și că alții aveau să continue lucrarea începută de el. Deși discipolii săi erau imperfecți, el a avut încredere în ei și le-a spus că vor face lucrări mai mari decât el. (Ioan 14:12) Isus le-a dat cea mai bună instruire, iar ei au răspândit vestea bună în întreaga lume cunoscută atunci. (Col. 1:23)

18. Ce perspectivă avem și ce lucrare trebuie să efectuăm acum?

¹⁸ După moartea sa de jertfă, Isus a fost înviat la cer, unde i s-au dat mai multe responsabilități, precum și autoritate „cu mult deasupra oricărei guvernări, autorități, puteri și domnii”. (Ef. 1:19-21) Dacă murim fideli înainte de Armaghedon, vom fi înviați într-o lume nouă și dreaptă, unde vom face o mulțime de activități care ne vor aduce satisfacții. Totuși, în prezent, cu toții trebuie să luăm parte la o lucrare de importanță vitală: predicarea veștii bune și facerea de discipoli. Fie ca toți, tineri și vârstnici, să continuăm să avem „întotdeauna multe de făcut în lucrarea Domnului”. (1 Cor. 15:58)