Salt la conţinut

Salt la cuprins

V-aţi întrebat?

V-aţi întrebat?

Cum erau trimise scrisorile în timpurile biblice?

Curier persan

În Imperiul Persan, scrisorile oficiale care priveau chestiuni de interes naţional erau trimise prin intermediul unui serviciu poştal de stat. Cartea biblică Estera descrie cum funcţiona acest serviciu: „[Mardoheu] a scris în numele regelui Ahaşveroş şi a sigilat cu inelul cu sigiliu al regelui, iar documentele scrise le-a trimis prin mâna curierilor, care călăreau pe caii de poştă folosiţi în serviciul regelui, puii unor iepe iuţi“ (Estera 8:10). Şi în Imperiul Roman exista un serviciu similar pentru scrisorile cu caracter administrativ şi militar.

Corespondenţa personală, precum scrisorile lui Pavel sau ale altora, nu putea fi trimisă prin intermediul acestui serviciu. O persoană bogată putea trimite o scrisoare printr-un sclav. Cei mai mulţi însă trimiteau scrisori prin intermediul cunoscuţilor sau chiar al străinilor care mergeau în direcţia dorită. Membrii familiei, prietenii, soldaţii sau negustorii erau cu toţii potenţiali poştaşi. Bineînţeles, era important ca persoana care ducea scrisoarea să fie demnă de încredere şi să aibă grijă ca mesajul să ajungă intact la destinaţie. Biblia lasă să se înţeleagă că Pavel a trimis cel puţin câteva dintre scrisorile sale prin intermediul unor fraţi de credinţă care călătoreau (Efeseni 6:21, 22; Coloseni 4:7).

Cum se făcea comerţ în Israelul antic?

Basorelief reprezentând o piaţă de fructe

Economia acestei ţări se baza în principal pe cultivarea pământului, creşterea animalelor şi schimbul de mărfuri. Biblia menţionează unele pieţe ce se aflau la porţile oraşului, cum ar fi „Poarta Oilor“, „Poarta Peştilor“ şi „Poarta Cioburilor“ (Neemia 3:1, 3; Ieremia 19:2). Se pare că aceste nume făceau referire la ceea ce se vindea în acele locuri. De asemenea, Biblia menţionează „strada brutarilor“ din Ierusalim, precum şi unele bunuri cu care se făcea negoţ (Ieremia 37:21).

Dar ce se poate spune despre preţuri? O lucrare biblică de referinţă afirmă: „Preţurile au fluctuat de-a lungul secolelor şi este greu de estimat cât a costat un anumit produs la o anumită dată şi într-o anumită zonă“. Totuşi, informaţiile din unele surse antice, inclusiv din Biblie, arată că şi atunci preţurile erau supuse inflaţiei. De exemplu, în acele vremuri, se făcea comerţ cu sclavi. Iosif a fost vândut cu 20 de arginţi, probabil sicli. După cât se pare, acesta era preţul mediu al unui sclav în secolul al XVIII-lea î.e.n. (Geneza 37:28). Trei sute de ani mai târziu, preţul era 30 de sicli (Exodul 21:32). În secolul al VIII-lea î.e.n, preţul era 50 de sicli (2 Regi 15:20). Iar după două secole, în timpul Imperiului Persan, preţul a ajuns la 90 de sicli sau chiar mai mult. Aşadar, creşterea preţurilor nu este o problemă specifică doar zilelor noastre.