M-am născut într-un orăşel din Polonia, în apropiere de graniţa cu Germania. Duceam o viaţă liniştită în mijlocul naturii, înconjurat de ferme şi păduri. Părinţii mei iubitori îmi spuneau să fiu ascultător, să învăţ bine la şcoală şi să urmez o carieră de succes.

Problemele au apărut când am plecat de acasă pentru a studia dreptul la o universitate din oraşul Wrocław. Întrucât eram departe de părinţi, am intrat într-un anturaj nepotrivit. De mic iubeam fotbalul, dar, sub influenţa noilor mei prieteni, am devenit un microbist fanatic. Fiind suporterul echipei din Varşovia, în weekenduri mergeam la meciurile echipei, indiferent unde se jucau. Cu acele ocazii stăteam în compania unor oameni care consumau alcool în exces şi se drogau. Uneori, între suporterii echipelor adverse aveau loc atacuri violente. Acest mod de viaţă era pentru mine o evadare din stresul cotidian, deşi ştiam că, dacă eram arestat, cariera mea de avocat putea fi compromisă.

Împreună cu prietenii frecventam cluburi şi discoteci. De mai multe ori am luat parte la lupte de stradă. Am fost arestat de câteva ori, dar de fiecare dată am reuşit să scap de condamnare, uneori recurgând chiar la mită. Eram convins că îmi trăiam viaţa la maximum. Totuşi, în adâncul sufletului ştiam că era greşit ceea ce făceam. Ca să-mi liniştesc conştiinţa, mergeam la biserică în fiecare duminică.

În 2004, doi Martori ai lui Iehova au bătut la uşa mea şi am acceptat să discut cu ei din Biblie. Pe măsură ce înţelegeam ce înseamnă a fi un creştin adevărat, aveam tot mai multe mustrări de conştiinţă. Mi-am dat seama că trebuia să renunţ la consumul excesiv de alcool, la droguri şi la anturajul persoanelor care nu respectau normele Bibliei. De asemenea, am înţeles că trebuia să renunţ la comportamentul violent. Deşi eram conştient că trebuia să fac schimbări, mergeam în continuare în derivă.

Într-o noapte m-am luat la bătaie cu opt bărbaţi. Îmi amintesc că zăceam întins pe stradă şi eram lovit în cap cu pumnii şi cu picioarele. Acesta a fost un moment decisiv în viaţa mea. Gândindu-mă că voi fi omorât în bătaie, m-am rugat: „Iartă-mă, Iehova,  că n-am luat în serios Cuvântul tău. Îţi promit că, dacă n-o să mor, o să studiez Biblia cu Martorii lui Iehova şi o să-mi fac ordine în viaţă”. Spre surprinderea mea, am supravieţuit. Mi-am respectat promisiunea şi am început să studiez Biblia.

În 2006 m-am mutat în Anglia. Voiam să câştig bani ca să pot urma cursuri postuniversitare în Polonia. În timp ce studiam Biblia, un verset m-a sensibilizat foarte mult. Apostolul Pavel a scris: „Consider că toate lucrurile sunt o pierdere, datorită valorii inestimabile a cunoştinţei despre Cristos Isus, Domnul meu. De dragul lui am acceptat să pierd toate lucrurile şi le consider nişte gunoaie, ca să-l câştig pe Cristos” (Filipeni 3:8). La fel ca mine, apostolul Pavel avea pregătire în domeniul juridic şi fusese foarte violent (Faptele 8:3). Cu toate acestea, el a înţeles că exista un mod de viaţă mai bun: acela de a-i sluji lui Dumnezeu şi de a-l imita cât mai bine pe Isus. Când am meditat la exemplul apostolului Pavel, mi-am dat seama că o carieră de succes şi o conduită violentă nu-mi aduceau fericirea. Am înţeles că, dacă Pavel a putut să se schimbe, şi eu puteam. De aceea, am decis să rămân în Anglia şi să renunţ la cursurile postuniversitare.

Cu cât învăţam mai mult despre Iehova, cu atât mă simţeam mai atras spre el. Eram impresionat de promisiunea că el îi iartă pe cei care vor cu sinceritate să facă schimbări (Faptele 2:38). Meditând la cuvintele din 1 Ioan 4:16, unde se spune că „Dumnezeu este iubire”, am început să înţeleg de ce urăşte Dumnezeu violenţa.

Ceea ce m-a impresionat foarte mult a fost conduita Martorilor. Nu aveam nicio îndoială că ei se străduiesc să trăiască conform normelor morale înalte ale Bibliei. Am dorit să fac şi eu parte din această familie fericită. După multe eforturi şi schimbări în viaţă, în 2008 m-am botezat ca Martor al lui Iehova.

Cu ajutorul Bibliei, am devenit dintr-un microbist fanatic, care se droga şi consuma alcool în exces, un slujitor al lui Dumnezeu, care îi învaţă pe alţii din Biblie. Şi acum îmi place să urmăresc meciuri de fotbal, dar am grijă ca această formă de divertisment să ocupe locul potrivit.

În prezent mă bucur de o căsnicie fericită alături de Esther, o frumoasă slujitoare a lui Iehova. Împreună le împărtăşim cu bucurie mesajul Bibliei vorbitorilor de poloneză din nord-vestul Angliei. Acum sunt cu adevărat fericit. Am o conştiinţă curată şi o viaţă plină de sens.