Salt la conţinut

Ce spune Biblia despre vorbirea în limbi?

Ce spune Biblia despre vorbirea în limbi?

Răspunsul Bibliei

 ‘Vorbirea în limbi’ se referă la capacitatea miraculoasă de a vorbi într-o limbă străină care nu a fost învățată anterior, capacitate primită de unii creștini din secolul întâi. (Faptele 10:46) Cel care vorbea acea limbă era înțeles cu ușurință de toți cei care o cunoșteau. (Faptele 2:4-8) Vorbirea în limbi a fost unul dintre darurile spiritului sfânt pe care Dumnezeu le-a dat unor creștini din primul secol. (Evrei 2:4; 1 Corinteni 12:4, 30)

 Unde și când a început vorbirea în limbi?

 Acest miracol a avut loc prima dată în Ierusalim în 33 e.n., când evreii celebrau Sărbătoarea Penticostei. Aproximativ 120 de discipoli ai lui Isus se aflau împreună când „s-au umplut de spirit sfânt și au început să vorbească în alte limbi”. (Faptele 1:15; 2:1-4) După aceea, acolo s-a adunat o mare mulțime de oameni „din toate națiunile de sub cer” și „fiecare îi auzea vorbind în limba lui”. (Faptele 2:5, 6)

 Cărui scop a servit vorbirea în limbi?

  1.   Pentru a demonstra că Dumnezeu îi susținea pe creștini. În trecut, Dumnezeu a făcut semne miraculoase pentru a demonstra că îi susținea pe slujitorii săi loiali, precum Moise. (Exodul 4:1-9, 29-31; Numerele 17:10) În mod similar, vorbirea în limbi a arătat că Dumnezeu susținea congregația creștină nou-formată. Apostolul Pavel a scris: „Darul limbilor este un semn nu pentru credincioși, ci pentru necredincioși”. (1 Corinteni 14:22)

  2.   Pentru a-i ajuta pe creștini să depună o mărturie temeinică. Cei care i-au auzit pe continuatorii lui Isus la Penticostă au spus: „Îi auzim vorbind în limbile noastre despre lucrurile mărețe ale lui Dumnezeu”. (Faptele 2:11) Astfel, alt motiv important pentru care creștinii au primit acest dar miraculos a fost ‘să depună o mărturie temeinică’ și ‘să facă discipoli din oamenii tuturor națiunilor’, după cum le poruncise Isus. (Faptele 10:42; Matei 28:19) Aproximativ 3 000 dintre cei care au văzut miracolul și cărora li s-a depus mărturie cu acea ocazie au devenit discipoli chiar în acea zi. (Faptele 2:41)

 A fost vorbirea în limbi un dar cu caracter permanent?

 Nu. Darurile spiritului sfânt, inclusiv vorbirea în limbi, au avut un caracter temporar. Biblia a prezis: „Dacă sunt daruri de profețire, vor fi înlăturate, dacă sunt limbi, vor înceta”. (1 Corinteni 13:8)

 Când a încetat vorbirea în limbi?

 În general, darurile spiritului sfânt erau transmise și altor creștini în prezența apostolilor, care își puneau, de obicei, mâinile peste acei creștini. (Faptele 8:18; 10:44-46) Se pare că cei care au primit darurile spiritului de la apostoli nu le puteau da mai departe altora. (Faptele 8:5-7, 14-17) Să ilustrăm: un funcționar guvernamental îi poate emite unei persoane un permis de conducere, dar persoana respectivă nu poate emite, la rândul ei, un permis de conducere altcuiva. După cât se pare, vorbirea în limbi s-a sfârșit odată cu moartea apostolilor și a celor care au primit acest dar de la ei.

 Ce se poate spune despre vorbirea în limbi în prezent?

 Se pare că darul miraculos al vorbirii în limbi s-a sfârșit spre finalul secolului I e.n. În prezent, nimeni nu poate susține că vorbește în limbi cu ajutorul puterii lui Dumnezeu. a

 Cum pot fi identificați adevărații creștini?

 Isus a spus că iubirea plină de sacrificiu urma să fie semnul de identificare al discipolilor săi. (Ioan 13:34, 35) Și Pavel a spus că iubirea urma să fie un semn de identificare permanent al adevăraților creștini. (1 Corinteni 13:1, 8) El a arătat că spiritul lui Dumnezeu va produce în creștini calități cunoscute drept „rodul spiritului”, prima calitate din acest rod fiind iubirea. (Galateni 5:22, 23)